Obiectivele întreprinderii

Obiectivele întreprinderii reprezintă acele caracteristici cantitative şi/sau calitative ale scopurilor acesteia.

Raportat la dimensiuni și importanța pentru întreprindere, există 5 tipuri de obiective:

  • Obiective fundamentale – exprimă scopul principal urmărit de întreprindere (de exemplu, realizarea unei anumite cifre de afaceri);
  • Obiective derivate de gradul I (principale) – derivă din obiectivele fundamentale, iar îndeplinirea lor implică o parte din procesele de muncă desfăşurate în firmă (de exemplu, extinderea gamei de produse);
  • Obiective derivate de gradul II (secundare) – derivă din obiectivele de gradul I şi sunt caracterizate prin procese de muncă restrânse, cu aceleaşi caracteristici esenţiale (de exemplu, schimbarea ambalajului la un produs);
  • Obiective specific – sintetizează utilitatea unor lucrări care contribuie la realizarea obiectivelor derivate (cum ar fi: stabilirea tipului de material utilizat la ambalarea produsului);
  • Obiective individuale – sunt obiective specifice pentru fiecare persoană din cadrul firmei (cum ar fi: stabilirea normei de muncă a unui angajat).

Obiectivul de maximizare a valorii unei întreprinderi este adesea completat de alte obiective financiare intermediare care ajută întreprinderea să-şi îndeplinească obiectivul general, și anume:

  • maximizarea profitului, care este deseori supusă riscului relativ al investițiilor; acesta riscă să reducă valoarea firmei pentru acționari;
  • maximizarea profitului pe termen scurt este un obiectiv important pentru firmă
  • maximizarea preţului acţiunilor este un obiectiv important în cazul unor pieţe de capital eficiente care permit determinarea valorii adevărate a întreprinderii; acest obiectiv poate însă să deterioreze sănătatea financiară pe termen lung a firmei;
  • maximizarea valorii activelor, realizată adesea prin achiziţionarea de firme concurente, de furnizori sau clienţi industriali, poate duce în unele cazuri la slăbirea financiară a firmei, chiar dacă ea devine mai mare;
  • asigurarea de acces continuu la pieţe de capital; concentrarea excesivă asupra accesului la pieţele de capital ar putea duce la restricţii suplimentare asupra activităţilor sale sau la îngheţarea capitalului propriu în firmă.

Deoarece fiecare din aceste obiective financiare intermediare are atât aspecte pozitive, cât şi negative, folosirea unui obiectiv compus, format din mai multe obiective secundare limitate, este probabil calea cea mai bună.

Surse:

1.https://sjse-ct.spiruharet.ro/images/secretariat/secsjse-ct/biblioteca_virtuala_moa/sinteze_si_intrebari_orientative_moa/an_universitar_2015-2016/an_1_MOA_2015-2016/sem_1/03_management_antreprenorial/Curs_Management_Antreprenorial.pdf

2.https://www.academia.edu/9841147/Managementul_proiectelor._Monitorizarea_%C8%99i_evaluarea_proiectelor